duminică, 24 octombrie 2010

Mult timp m'am gandit ce pot sa scriu eu pe blog.Initial exista tentatia de a face literatura, insa daca traiesti cu gandul de a-ti expune candva gandurile cele mai ascunse, blogul nu este pentru asa ceva.Am pareri despre fenomene culturale, despre sport, despre celebritati si o sa le impartasesc ca pentru o masa mare de prieteni.Citesc Eseu despre orbire de Saramago si sunt inca o data dezamagit de directia literaturii.Daca nu voi fi dezamagit pana la capat, pentru toate celelalte, nebloguibilele, poate ca vor exista la un moment dat pagini de roman.Sper!

joi, 7 octombrie 2010

Liiceanu stie?

Pana acum ceva timp, daca economia era cum era, macar ne consolam cu faptul ca exista o cultura si, daca vrei, poti sa ai acces la ea.Iata ca si biblioteca nationala din Bucuresti ne poate face surprize.
Daca intrebi de "lumea ca vointa si reprezentare" de Schopenhauer, pentru imprumut ti se poate da doar o cartulie de 100 de pagini care rezuma ideile filozofului.Originalul este unicat si poate fi citit doar in sala de lectura a bibliotecii..
Nu zic ca ar trebui sa iti pese neaparat de filozofie, sau ca Schopenhauer este mai valoros decat Kant(care este tradus intr-o multime de editii), dar totusi, ideile din "lumea ca vointa si reprezentare" au avut o influenta atat de puternica asupra perioadei romantice cum nu a avut nicio alta carte, incepand cu Tolstoi,trecand prin Wagner si pana la degradarea familiei Buddenbrook din romanul lui Thomas Mann.Despre Marele Poet National Mihai Eminescu ne pasa orbeste, dar pentru muza Luceafarului si a Scrisorii I nu se depune nici pe departe acelasi interes.Daca domnul Liiceanu a fost ocupat cu Heidegger si cu traducerea acestuia, poate ar fi bine sa stie ca un autor pe care sigur il stimeaza pentru influenta sa in literatura universala, actualmente, nu exista tradus in nicio editie in interiorul spatiului romanesc.

Pauza fireasca

Probabil ca nu sunt ceea ce inseamna un blogger adevarat.Gandurile sunt multe, dar am dubii daca sa le arat sau nu de teama sa nu le banalizez.Trebuie sa stai mult pana sa te decizi daca ce ai scris e idealul de exprimare pe care il poti atinge.

duminică, 30 mai 2010

Vine Mondialul!

E pentru noi, cei care numaram anii din doi in doi;
Fiecare an par, racoros sau calduros, ne ofera, neobosit, aceleasi mai febril;Lunile de pana la MARELE TURNEU FINAL trec cu satisfactia fiecarei bile bagate in gaura la o partida de biliard, iar cu cateva saptamani inainte, deja situatia devine inevitabila:ascultam doar de emisfera fotbalistica a creierelor noastre, cu tot riscul, asumat inca din vremea tezelor, de a ne pierde alte instincte vitale.
Si iata ca vine.Stii toti jucatorii, i'ai urmarit tot anul.Dar inca te rascolesc tainele care dau savoarea unica competitiei.Cum va fi Echipa?Va ajunge Franta in finala, sau va esua lamentabil in grupe?Va reusi Ronaldo ce a reusit Romario? Sau Pato ce a reusit Ronaldinho?.Cum va arata echipa Italiei la intonarea imnului? Va fi portocala mecanica sau nu?Sau, cu gravitatea faptului apropiat, va mai reusi Thierry Henry sa fie golgheterul pe care il stiam?
In champions league stii destul de clar care e echipa favorita, pana la o faza destul de avansata.Doar cand se intalnesc doua forte din doua campionate puternice, e mai dificil de spus.Dar si atunci, de obicei intr'o semifinala, spectacolul va fi cel mult fotbalistic.Nu va plange nimeni, si nimeni nu va scoate lumea in strada(daca nu s'a putut acum, atunci la anul).Asa si noi, spectatorii zilei de miercuri, ne intoarcem la treburile noastre meschine.
Vara insa, lumea copiiilor, pleaca in vacanta in cel mai serios joc existent.Acolo, ca jucator primesti o sansa poate unica in viata.O tara intreaga respira in locul tau cand alergi, si ti se poate semna sentinta intr'o singura seara.Nimic mai presus decat decisivul Italia-Franta cand, sub uvertura sublima a imnului Italiei, tunand in tot Zurichul, parca se judeca definitiv soarta a doua natiuni.Pe una o astepta raiul, pe cealalta infernul.De multe ori seriile de dupa aceste meciuri ne gasesc fascinati de rezultate, incercand sa le gasim logica.Dar tocmai lipsa acesteia din urma ne mentine transa.Ne place cat de sec si imprevizibil a eliminat portugalia pe olanda in 2006, ne place cum bara s'a jucat cu inimile oamenilor la italia-germania, cum golurile au venit ca doua salve de tun una dupa alta, la 120 de minute de la start lovindu'i in plin pe suporterii nemti si nu vom uita "rautatea" lu zidane care i'a pedepsit pe copiii brazilieni in 1998.