Poeti contemporani(scris catre dilema veche)

Ca hip-hop-ul a iesit din strada si s-a mutat la "casa" e o realitate chiar mai veche decat s-ar putea crede.Desi initial tranzitia s-a petrecut in medii ultra-underground, condusa de o mana de artisti cu versuri foarte elaborate, dar ascultati doar de alta mana de oameni, astazi practic hip-hop-ul adevarat nu a murit decat pentru mtv, el existand doar in acel mediu cu public relativ restrans, care pastreaza cat de cat un ochi deschis pentru literatura si care nu devine in totalitate sclavul necuvintelor care ne guverneaza:Facebook, muzica electronica, cluburi,malluri etc.
Artistii unanim recunoscuti sunt cei care reusesc sa pastreze un echilibru intre amploare, cadenta, jocuri de cuvinte si idee.Raku, Deliric1, Cedry2k, Dragonu, Chimie, Kazi Ploae,Cheloo,Vlad Dobrescu, L Doc si cine vrea, e invitat sa continue lista, reusesc ce pare imposibil urechii neobisnuite-"vorbesc in feluri diferite".Multumita lor, nu toate melodiile rap suna la fel, cum am fi tentati sa credem la inceput.Da, temele sunt si ele limitate la un moment dat ca in orice arta.Ele produc mode, se imprumuta,se recicleaza si tot asa.Forma aleasa este cea care impresioneaza atunci cand este unica.Lumea alcatuita gresit, subiect des impartasit, e descrisa de Deliric1 printr-o alegorie a picturii.Concluzia?"Esti alt pictor prost ce picteaza o lume pe dos".Am gresit probabil dand un citat, pentru ca citatele nu sunt reprezentative pentru hip-hop.
Pentru ca, ducand mai departe comparatia cu pictura, o piesa rap se aseamana tablourilor impresioniste, unde fiecare culoare este alaturata celeilalte pe panza fara a fi amestecata si lasandu-te pe tine sa le combini in minte.Rezultatul este o impresie generala, construita din aliteratii, rime, comparatii, metafore, inflexiuni ale vocii si mai rar prin versuri care traiesc prin ele insele.Efectul pe care il simti e sporit de amploarea textului.Melodia buna e un drum lung cu cat mai multe borne ale constientului, marcate negresit de accentele vocii artistului, voce care la orice rapper care se respecta este o marca a personalitatii distinctive.
Cedry2k este probabil cel mai bun orator care a prins vreodata microfonul.Ma gandeam la un moment dat ca e in stare sa tune si cand vorbeste in soapta.Are o voce puternica ca un motor de y2k fara a fi catusi de putin stridenta.Si o foloseste pentru discursuri sofisticate.El e maestrul absolut al dezvoltarii ideilor, al amanarii pana in clipa in care se cere cel mai mult, a unui vers sententios.O face cu rime inedite dar expuse toate cu un anumit rol.Pentru a-i ajuta la dezvoltarea textului te deviaza in anumite zone secundare pe care le epuizeaza descriptiv dupa care revine pe drumul principal.A pornit de la rapul eminamente militant anti-sistem, de-a dreptul acid si a ajuns la subiecte mai nuantate care cuprind lumea interioara, societatea si diverse alte ganduri printre care si moartea.Nu a renuntat la obsesia de a demasca fortele care considera ca ne conduc, Illuminati, guvernul mondial, masonerie,Dumnezeu."Platon a omis fatal un cuvant esential, omul e animal conditionat social".Vorbeste despre consumerism ca si colegul sau de Crew, deliric 1 care a realizat impreuna cu Silent Strike, producator de muzica electronica, cea mai buna piesa despre subiect, "Demoncratie", cu un clip fenomenal inspirat din fimul "They live".
Cu aceeasi voce care iti face sa tremure toate organele reuseste sa transmita cu maxima convingere vorbele sale deja indulcite de forma aleasa, pe orice tema.Vocea e aceeasi, dar adaptata in functie de subiect.Ca incheiere a prezentarii sale, atat sper, ca maestrul Caramitru sa asculte piesa Neprevazutul, adaptata cuvant cu cuvant de Cedry2k dupa poezia cu acelasi nume de Buadelaire.Rapperul reuseste sa dezvaluie intr-un mod de-a dreptul actoricesc cele trei tablouri:viata pe pamant, iadul si paradisul.
Kazi ploae se sustrage complet planului material.El este nihilist ca Cioran, absurd ca Eugen Ionescu, suprarealist precum Kafka si incoerent ca Nietzsche.Nu bag mana in foc pentru altii, dar sunt convins ca el chiar ia citit.Ceea ce face el in hip-hop se cheama revolutie.Niciun vers nu are legatura cu altul, fiecare este un inceput de poezie si melodiile par un sir de deliruri din care la un moment dat rasare un punchline, un vers lovindu-te cu ceva care ai gandit de-o viata dar n-ai formulat."Nu stii ce vrei, si ce?Daca-i stii ti-ar fi mormant" si iar imi pare rau ca reduc totul la un citat, dar sunt prea multe din care pot alege cand vine vorba de Kazimir.Impreuna cu trupa Specii a scos doua albume:Imperiul Lianelor si Amenintarea Maimutei.Materialele graviteaza in jurul unor teme filozofice cum ar fi omul analizat prin prisma aparitiei,evolutiei, modernitatii, spiritului."Cine poate sa-mi zica?Incotro se-ndreapta lumea asta mica?"Elocvent in aceasta tendinta este si titlul de piesa Robo Sapiens.Cel mai frumos este ca cei trei nu dau vreun verdict, ci par sa caute in permanenta sugerand haosul care este viata."Pana cand ne vom lamuri ce suntem,Veriga in teoria evolutionista,Praf intergalactic,Copii unui dumnezeu pierdut in spatiu..."
Departe de a-i face un deserviciu poeziei, consider ca hip-hop-ul are rolul de a o recupera si a o readuce in constiinta colectiva, intr-o epoca in care ea singura pare insuficienta pentru a razbate.Este asadar acompaniata de instrumentale superbe, unele decupate din muzica clasica, de exprimari mai directe, uneori folosind neologismele de zi cu zi si alternand de multe ori planul material cu cel spiritual, astfel incat sa comunice catre mai multe categorii sociale.In plus, ce pot sa garantez este ca intre doi tineri care nu au citit decat Twilight este ca cel care asculta rap va avea un vocabular mai dezvoltat decat celalalt care asculta muzica electronica.Mai mult decat atat, primul dintre ei are ocazia sa auda si de clasicii literaturii si filozofiei prin trimiterile pe care le fac uneori poetii contemporani.Pe final am adaugat din melodia Deschide Ochii a lui Deliric 1, pe care am evocat-o si mai sus, niste versuri care traiesc prin sine si care sunt reprezentative ca mesaj pentru directia in care a apucat-o hip-hopul ultimilor ani.
"Tu vezi ce vad si eu
Sau inca mai crezi ca te iau la misto
Sunt pete de sange pe gulere bleu
La fel timpul trece pe ceasuri Tissot
Tic tic tic
Timpul se scurge si nu faci nimic
Roate lumii se rupe, mai are un pic
Roate lumii se-nvarte, e-o roata de dric"

Sambata seniorilor

E acelasi lucru saptamana de saptammana.Ma prinde inceputul intocmind planuri de a face ceea ce mi se pare firesc la sfarsitul ei, si anume a sparge monotonia, ca sa constat uimit cand vine timpul ca nu fac deca sa mi-o conserv cu multa indarjire.Ca de fapt, o sambata nu merita, in ideea inalta pe care o reprezinta, sa o cobori din parnasul ei.Nu, ea nu poate fi afirmata nici prin trairi palpitante nici prin petreceri salbatice, ea se scurge in timp ce eu caut cu migala in containerul cu sambete alese pe care mintea l-a umplut.O samsara perpetua a scotocirii in imaginatie, fara a se indrezari vreodata transfigurarea ultima.Si daca totusi coltul ochiului mi-ar zice ca imagineai ei a aparut la orizont as intoarce capul in directia opusa si l-as pune sa nascoceasca alt joc de nirvane si cautari, de lumini interzise si umbre.
Mi-e frica sa imi vad proiectul transformat in edificiu.Daca multi filozofi considera obiectivarea vointei divine o replica palida a gandurilor ei, de ce ar fi mai convingatoare plasmuirea mea?
Si chiar daca reusesc, dup-aia ce mai e de facut?Nu sunt ziditorul, sa imi traiesc eternitatea fara niciun scop de la facerea lumii.Cand incepi sa traiesti moare o idee.Si se pare ca pana acum sacrificile mele au preferat un singur sens, extinzand la maxim ideea, si anume cand renasti fizic, mori spiritual.Asadar, va invit sa petrecem ceea ce numesc sambata interioara.
O sambata a seniorilor, dar o prefer sambetei mortilor.

Guess Who de Romania

Atentie! Ceea ce face/canta guess who nu se cheama rap!Altfel, neluand in considerare acest fapt, riscati sa il ridicati pe podiumul hip-hopului, in dauna unor mc-i uriasi de genul Cheloo,Raku,Cedry2k sau Nimeni Altu'.Ca sa nu mai spun trupe/artisti din america, desi sintagma "eminem de romania" este tot mai folosita.Slim Shady nu are echivalent niciunde, fiind un mc mult prea personal, dar daca e sa il folosim ca etalon pentru valoare in rap, in niciun caz nivelul sau nu poate fi atins de un mc cu versuri pe care le poate oricine face, al caror unic avantaj este ca intelege lumea despre ce e vorba si se bucura "ca bine le zice asta, cata dreptate are".Rapul adevarat este inainte de toate o arta, prin comparatii, jocuri de cuvinte, tonalitate, realizandu-si forma.Cer ca lalaiala cu versuri la nivel de off da dome(acea proba cu rime facute pe loc) sa nu fie introdusa in aceasta categorie.

Bucurati-va de trecut

Candva, cand eu nu existam, Steaua castiga Cupa campionilor.Astfel, nu cunosc senzatia pricinuita de un asemenea triumf romanesc, dar nici nu pot sa nu privesc cu oarecare greata felul in care televiziunile vor sa ne imbete cu o victorie veche de 25 de ani."Apara Duckadam" este valul colorat care acopera haosul din fotbalul romanesc la toate jurnalele de stiri de pe 7 mai.Nu-i asa ca sariti intr-un picior de fiecare cand vedeti scena cu penaltiurile de la Sevilla?Sau cand urmariti in reluarile nesfarsite de la sport.ro cum Steaua "subordoneaza" Barcelona?Ar trebui.Cum niciun suporter din Romania nu are (inca) motiv sa se bucure, cum "tricolorii" mici calca pe urmele seniorilor, ne ramane doar desfatarea istoriei.Ati observat cat de bine stam noi la trecut si la viitor? Cand Mitica cu miticismele de rigoare isi spune, in sinea lui, uitandu-se la euro u17:"vedeti-va dom'le de treaba ca asta va ajunge mare", Romania pierde cu Olanda si noi ca deobicei ii incurajam pe baieti sa prinda macar locul 3, pentru calificarea la mondial.Acest "macar" este tipic romanesc si ne priveaza de un prezent fructuos.Macar sa pierdem frumos!
La fel, sunt satul si de toate cartile,cd-urile, Replay-urile menite a-l ridica in slavi pe Hagi sau Generatia de aur.Ele arata doar rezultatele, dar nu vorbesc nicaieri despre contextul in care au crescut acesti jucatori.Pe tvr, la emisiunea lui Olaianos a fost totusi o secventa pe care ar fi trebuit s-o vada jucatorii alde Tanase.Un antrenament dur din preajma world cup '98, cum am vazut vreo 2 minute cat au lasat cei de la emisiune faza, ar fi imposibil astazi. Atunci puteam spune ca, prin astfel de metode, un antrenor face trierea intre mediocri si performeri, astazi ar fi acuzat de abuz inca de catre juniori cu capul deja greu la intrarea pe teren.
Astazi la televiziunea romana o emisiune va fi dedicata performantei din acea finala, iar meciul in sine il putem vedea- unde altundeva?-la sport.ro.Este ziua in care putem incepe sa speram din nou.Sa fim optimisti!La euro 2012, sectiunea old boys, avem sanse reale de calificare.

"Maestrul si Margareta" si "Harry Potter"

De mult asteptam situatia sa aduc in atentia lumii niste lucruri care m-au impresionat la cartea lui J.K. Rowling.
Pare-se ca seria in sine nu era suficienta pentru a ma porni.Am descoperit ca scheletul pe care se construiau detaliile care m-au fascinat la vremea lor nu este chiar original. E si normal.Doar nu era posibil ca proza magica sa fie inventata in mileniul 3.Bulgakov se pare ca i-a fost muza scriitoarei engleze, dar a ajutat-o cam cat te ajuta un instructor de innot cand te arunca in apa.Am pomenit de acea stralucire cu care proza clasica isi poleieste finalurile si, obisnuit cu ea, o asteptam si in Maestrul si Margareta.Insa, diavolul este mai priceput, ii aduce impreuna pe iubitii despartiti si ii face fericiti, reusind o rezolvare rapida, in stilul surprize, surprize.Fara o tensiune crescanda, introspectie in sufletele celor doi, analiza a sentimentelor lor si a sperantelor gradate, ajungi sa crezi ca minunile nu mai sunt atat de minunate, drept care, probabil, concluzionezi ca totul este posibil, nimic nefiind de fapt prestabilit de vreo instanta superioara .Din punct de vedere filozofic suna bine, dar literar se pierd elementele care transforma o scriere in capodopera.
Un roman este construit dintr-o tema mare, care are pe langa epica care o face vizibila, detalii mai mult sau mai putin legate de ea.Parerea mea este ca romanul bun este acela dupa care nu mai incap discutii explicative la final, in care povestea se confunda cu tema, nu doar ii serveste ca simbol.In alte cuvinte, ca o muzica.In ceea ce ma priveste, cel putin, romanul lui Bulgakov nu a reusit.Si nu o sa stau sa interpretez semnificatia mutliplelor scene care ar fi trebuit sa aiba ceva revelator in ele.Deja ma tot gandesc ca in Harry Potter, neconstruit pe nicio baza filozofica, autoarea a reusit in cateva randuri sa descrie simtaminte, vise si aspiratii cat se poate de umane.Primele 2 volume nu fac decat sa ne introduca in lumea magica, pentru ca mai tarziu , odata si cu maturizarea protagonistilor, sa iasa la suprafata revolta, confuzia binelui cu raul, destinul alesului, visul triumfului, competitia turnirului ca eveniment suprem, dumnezeiesc, starea de criza maladiv-progresiva,sumbrul,amenintarea continua a mortii, neacceptarea mortii unui apropiat, marele drum atat de dramatic opus monotoniei de toata ziua, traditia....Si asa as putea enumera la nesfarsit, in loc sa descriu ce imi amintesc.Caci, ceea ce ramane dupa ce uiti contextul narativ este ceea ce conteaza de fapt.

Despre un om fericit

Cand te uiti la o emisiune tv din romania, astepti ca interlocuorii sa aiba o discutie incordata,grava si poate sa escaladeze intr-o iesire spre final.Sigur ca, daca moderatorul este Daniel CristeaEnache,te pregatesti pentru o aparitie fara tulburari obstesti, cu mina egoista a unui om lovit doar de intelectul sau si i-o ierti, pentru ca ai sansa sa auzi ceva nou.Exista insa, varianta in care invitatul e Filip Florian si ai socul ca arhetipul omului pe care il poti cunoaste la tv ti-a limitat considerabil cunoasterea.Nu-mi amintesc sa fi vazut o persoana eliberata de toti demonii interiori, cu puritatea unui copil trecut prin viata.Nu vorbim de doamne visatoare sau batrani aflati la varsta concluziilor si a impacarii cu sine.Ca toti barbatii responsabili de destinul lor, scriitorul, si-a ales neinfricat un rol greu si l-a repetat ani de zile pana sa ajunga pe scena literaturii.A avut acea scanteie, acea nebunie de a considera un drum ca fiind unic, cu tot ce implica el, si a-si sterge restul.Amintirile au ramas in romanul Baiuteii, insa postul vechi de jurnalist nu corespundea nevoii sale de libertate.Asta si-a dorit cel mai mult de la viata si a obtinut.L-a costat 40 de ani taria de a renunta la Bucuresti, la serviciu, la bani, pentru a face numai si numai ce vrea.Isi permite sa stea in parnasul sau si sa scrie, iar cand vorbeste nu are o aura intelectuala, ci o aura a unui om multumit de sine(poate fericit e un cuvant prea mare), ce te face sa iti inspire mila oamenii care vorbesc apasat despre problemele zilei.

Se poate si altfel:
,,In vara trecuta, pe 18 august, am terminat de scris cartea. Era o seara de vara si eram intr-un satuc de munte unde vara se poate respira. Imi amintesc doar fericirea aia nebuna de a termina si faptul ca am mai stat ore intregi afara, asa cu ochii in zare. In rest nu s-a intamplat nimic special: nici nu a fulgerat, nici nu au inceput sa tasneasca gheizere in mijlocul satului. Insa eu, ca si oricare alt autor din lumea asta, iti voi spune ce fericit esti cand termini o carte, stiind foarte bine cat este de muncit la ea.
Din punctul asta de vedere este un sentiment de necomparat. Nu vad o comparatie rezonabila."
Filip Florian

Aprilie jalnic

Melodia ii apartine lui Kazi ploae si numai la titlul ei m-am gandit in aceasta luna.Certati cu soarele,
uitati de primavara, facem toti ceva sa treaca timpul pana maiul isi indeplineste promisiunea.Eu mi-am pus speranta intr-o carte.Am tot amanat lectura ei pana in aprilie, crezand in renasterea naturii, ca intr-un decor pentru renasterea anuntata in a doua parte a acestui volum mult laudat.Vremea se pare ca a intuit ceva, ori l-a citit inaintea mea parca pentru a nu-mi irosi zilele frumoase.Soarele este plapand, stralucind palid la fel ca povestea regasirii.Daca mai e nevoie, este vorba de cartea Maestrul si Margareta de Bulgakov.Va urma.