Vine Mondialul!

E pentru noi, cei care numaram anii din doi in doi;
Fiecare an par, racoros sau calduros, ne ofera, neobosit, aceleasi mai febril;Lunile de pana la MARELE TURNEU FINAL trec cu satisfactia fiecarei bile bagate in gaura la o partida de biliard, iar cu cateva saptamani inainte, deja situatia devine inevitabila:ascultam doar de emisfera fotbalistica a creierelor noastre, cu tot riscul, asumat inca din vremea tezelor, de a ne pierde alte instincte vitale.
Si iata ca vine.Stii toti jucatorii, i'ai urmarit tot anul.Dar inca te rascolesc tainele care dau savoarea unica competitiei.Cum va fi Echipa?Va ajunge Franta in finala, sau va esua lamentabil in grupe?Va reusi Ronaldo ce a reusit Romario? Sau Pato ce a reusit Ronaldinho?.Cum va arata echipa Italiei la intonarea imnului? Va fi portocala mecanica sau nu?Sau, cu gravitatea faptului apropiat, va mai reusi Thierry Henry sa fie golgheterul pe care il stiam?
In champions league stii destul de clar care e echipa favorita, pana la o faza destul de avansata.Doar cand se intalnesc doua forte din doua campionate puternice, e mai dificil de spus.Dar si atunci, de obicei intr'o semifinala, spectacolul va fi cel mult fotbalistic.Nu va plange nimeni, si nimeni nu va scoate lumea in strada(daca nu s'a putut acum, atunci la anul).Asa si noi, spectatorii zilei de miercuri, ne intoarcem la treburile noastre meschine.
Vara insa, lumea copiiilor, pleaca in vacanta in cel mai serios joc existent.Acolo, ca jucator primesti o sansa poate unica in viata.O tara intreaga respira in locul tau cand alergi, si ti se poate semna sentinta intr'o singura seara.Nimic mai presus decat decisivul Italia-Franta cand, sub uvertura sublima a imnului Italiei, tunand in tot Zurichul, parca se judeca definitiv soarta a doua natiuni.Pe una o astepta raiul, pe cealalta infernul.De multe ori seriile de dupa aceste meciuri ne gasesc fascinati de rezultate, incercand sa le gasim logica.Dar tocmai lipsa acesteia din urma ne mentine transa.Ne place cat de sec si imprevizibil a eliminat portugalia pe olanda in 2006, ne place cum bara s'a jucat cu inimile oamenilor la italia-germania, cum golurile au venit ca doua salve de tun una dupa alta, la 120 de minute de la start lovindu'i in plin pe suporterii nemti si nu vom uita "rautatea" lu zidane care i'a pedepsit pe copiii brazilieni in 1998.